China. Popor. Revoluția Culturală. Conducător. Revoluția Culturală. Lectură. Mao Ze Dung. Scris. Lu Xun. Revoluția Culturală. Decalaj. Revoluție. Firul ierbii. Imitație.Cacealma.

Cum poți rezuma istoria de jumătate de secol a unei țări în 300 de pagini?

Cum poți surprinde frâmantarea, angoasele și luptele unui popor în mirajul ideologiilor politice utopice?

O țară prinsă între tradiții, comunism și capitalism.

O țară unde disidența se plătește scump.

O țară unde Marele Salt Înainte a distrus țesătura organică a relațiilor și rezultând într-un eșec ce s-a soldat cu moartea a peste 30 de milioane de oameni.

Popor.Conducător. Lectură. Scris. Lu Xun. Decalaj. Revoluție. Firul ierbii. Imitație.Cacealma.

Yu Hua reușește să răspundă la aceste întrebări cu aceste zece cuvinte. Un fapt, un exercițiu, pe care puțini reușesc să-l realizeze. Prin acestă carte Yu Hua găsește sufletul unei țări. Reușete să arunce o privire critică dincolo de propagandă, ideologii și să ajungă la sâmburii care, în final, fac istoria- oamenii de rând.

Când mă gândesc astăzi cum era înainte, mă încearcă tot felul de sentimente. Cei treizeci de ani dintre momentul în care peste trei sute de oameni s-au așezat la coadă în ușa librăriei din oraş să prindă cupoane pentru cărți și vânzarea unei legături de cărți clasice cu zece yuani la Târgul din Ditan par să fi fost o singură noapte. Acesta este momentul în care am plecat în adevărata călătorie a lecturii operelor literare; călătoria a început în dimineața aceea petrecută în 1977 în fata librăriei și bineînțeles că nu se încheie în strigătele vânzătorilor de carte din Parcul Ditan.

China, în zece cuvinte are puține culori. Tonurile de gri te urmăresc la fiecare pagină: fie că discută despre Revoluția lui Mao, boom-ul economic contemporan sau despre influența vestică asupra Chinei.

Scriitura lui Yu Hua este simplă, sinceră, comică și tragică în același timp. Cele zece eseuri sunt undeva între relatare jurnalistică și memorialistică. Se apropie cu stilul de New Journalism al anilor 1970, cu Joan Didion, Tom Wolfe, Truman Capote și Norman Mailer ca principali exponenți ai genului.

Vocea poporului unit călătorește mult mai departe decât lumina, iar căldura corpului lui ajunge mult mai departe decât vocea. În sfârşit am înțeles ce însemna ,,popor”.

Cred că scrisul îl poate ajuta pe om să rămână sănătos psihic și să-şi completeze viața. Cu alte cuvinte, scrisul îl face pe om să aibă două căi în viată -una reală şi alta virtuală -, iar relația dintre cele două este aceea dintre sănătate şi boală- când una devine prea puternică, cealaltă începe să decadă. Pe măsură ce viata mea reală devine din ce în ce mai monotonă, cealaltă viață devine din ce în ce mai bogată.

China în zece cuvinte a fost publicată de Editura Humanitas în 2018. Traducere și note de Mugur Zlotea. 

Photo by Hanson Lu on Unsplash