Cu Raluca Nagy despre Japonia

//Cu Raluca Nagy despre Japonia

Cu Raluca Nagy despre Japonia

Raluca Nagy a venit recent la Cluj în cadrul turneului de promovare a cărții Un cal într-o mare de lebede, publicată de Editura Nemira în cadrul colecției N’Autor.

Citiți mai jos discuția noastră despre carte, Japonia și scris.

Cum a început această carte?

La mine a fost destul de simplu. Am scris o povestire într-o colecție la Editura Trei, Scrisori din Cipangu. Mi-a plăcut exercițiul acesta, să scriu un pic altfel decât eram obișnuită. De pe schema povestirii respective am dezvoltat cartea. Întrebarea care mi se tot punea era: Cum este Japonia?

Spuneai că ai început cartea în limba engleză, dar ai continuat-o în limba română. Este engleza limbă de lucru și româna ca limbă de relaxare?

Engleza este limbă de lucru din perspectiva profesiei mele. Majoritatea publicațiilor sunt în limba engleză. Anul pe care l-am petrecut la Tokio s-a petrecut majoritar în engleză și japoneză. Toate discuțiile, interacțiunile până am învățat japoneză, s-au petrecut în engleză. Cumva mi se părea mai natural să scriu în engleză. Multe jocuri de cuvinte le-am făcut prin ricoșeu. Când citeam mi se părea foarte igienizat, nu avea fluență. Cred că suna prea academic. Când am schimbat în română m-am relaxat, am fost mai stăpână pe mine.

Aveam impresia că doar mie îmi era mereu foame la Tokio; oamenii nu mâncau mai nimic, doar ciuguleau. De unde la Rabat îmi luase ceva să mă obișnuiesc cu mâncatul de cinci ori pe zi, cu cușcușul sățios și prăjiturile super-dulci, cu faptul că de multe ori se mânca la grămadă, dintr-un vas mare în mijlocul mesei, fără farfurii și adesea chiar fără tacâmuri, și că habar n-aveai cât băgai în tine, la Tokio îmi era mereu foame. Până și cu experiența curei de slăbire la activ, și tot nu mă săturam niciodată. Un cal într-o mare de lebede

Cum te-a ajutat antroplogia?

Aceasta este formarea mea, a devenit un reflex, în special în partea de observație și de critică culturală. Mi-am și dorit ca antroplogia să ajungă la un public mai larg.

Scena care a dat titlul cărții mi-am imaginat-o ca un anime, ca ceva vizual. Mi se pare imposibil să nu te influențeze cultura, mai ales când ești acolo, când totul funcționează în felul acela.

Până acum câțiva ani, Japonia nu era pe harta atenției mele, decât la nivel de câțiva regizori. Îmi place Takeshi Kitano, dar altfel niciun fel de pasiune pentru anime-uri. Poate de aceea am mers fără așteptări și fără prejudecăți.

Ai tabieturi de scriitor?

Nu prea am. Am nevoie să scriu ca să-mi procesez propriile idei. De aceea scriu destul de des. Nu neapărat lucruri publicabile, dar scriu.

A fost surprinsă să afle că nu ştiam ce înseamnă rozariu în argou: o fată stilată, de familie bună, frumoasă şi voluptoasă, dar cuminte, care se gândeşte la cei dragi înainte să se gândească la ea însăşi; numai bună de nevastă. Un cal într-o mare de lebede


Ce ai citit recent și ne poți recomanda?

Ultima carte pe care am citit-o este Soundtrack, a lui Hideo Furukawa. La mine a ajuns ediția în franceză, este un pic ciudat să citesc un autor japonez în franceză. Este și un film făcut după ea.

Mi-e personal mi-a plăcut Jurnalul unui bătrân nebun, de Jun’ichirō Tanizaki.


Chiar a fost o scenă din cartea mea comparată cu una din Tanizaki, scena în care fostul client al soției lui Geoffrey intra într-o coversație cu ei și spune că ar vrea să facă baie cu ea.

Nu-mi place Haruki Murakami, dar îl recomand pe Ryu Murakami.

Dar Nyotaimori a avut un efect de memento mori; toate poftele suprimate atâta vreme au dat năvală deodată, fără stavilă. Voiam să mănânc, să o mănânc, să mă zvârcolesc peste ea și peste toate îmbucăturile de pe ea, până la epuizare, până… simțeam că mă sufoc. Un cal într-o mare de lebede


Ce este pentru tine “acasă”?

Eu cred că sunt locuri care nu pleacă niciodată din tine. “Acasă” este locul unde se află omul cu care îmi împart viața. Asta cred că este cel mai important.

Despre Raluca Nagy

Raluca Nagy (Cluj-Napoca, 1979) este doctor in stiinte sociale al Universitatii Libere din Bruxelles si al SNSPA Bucuresti. A debutat in limba romana in anul 2005, la Revista 22, si a continuat pana in prezent la: Cuvantul, Dilema Veche, Decat o Revista, Totb, Arhiforum si Scena 9. A contribuit cu o povestire la volumul colectiv Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori romani (Editura Trei, 2015). A mai publicat proza scurta in revista Iocan (2016) si in Revista de Povestiri (2017–2018), al carei atelier de scriere creativa l-a urmat. Un cal intr-o mare de lebede este debutul sau in volum individual.

Foto via Nemira.

By |2018-11-22T16:50:54+00:00November 22nd, 2018|Despre cărți|0 Comments

Leave A Comment