După Agalloch, partea II: Pillorian-Obsidian Arc

//După Agalloch, partea II: Pillorian-Obsidian Arc

După Agalloch, partea II: Pillorian-Obsidian Arc

Pillorian este a doua trupă creată după despărțirea Agalloch. Alături de John Haughm(exAgalloch) mai sunt Trevor Matthews (exInfernus/Uada) și Stephen Parker (exArkhum). Despre Khorada, cealaltă trupă formată din ex-membrii Agalloch am scris aici.

Pe site-ul trupei, aceasta își descrie numele cu: sensul de/referindu-se la  dispreț și condamnare (of, or relating to, scorn and condemnation). În realitate este un cuvânt fabricat, fiind  mai mult ca sigur inspirat de “pillory“,(stâlp al infamiei), dispozitiv de tortură: “cadru din lemn cu găuri pentru cap și mâini, în care delincvenții au fost anterior închiși și expuși abuzului public.”

Într-un interviu, John Haughm, care realizează artwork pentru trupă, aseamănă logo Pillorian cu o piesă de fier forjat, care, într-un sens mai abstract, face referire la o voință personală, la arme sau obiecte de artă.

Albumul “Obsidian Arc”, lansat la casa de discuri germană, Eisenwald Records, în aprilie 2017 însumează 48:16 minute de atmosferic black metal cu influențe de avant-garde și folk metal. Cred că descrierea oficială de pe site-ul trupei însumează cel mai bine catalogarea sound-ului trupei:

“Fusing haunting melodies with avant-garde structures, dark folk elements and blackened walls of furious sound; the music of Pillorian is the perfect aural definition of its namesake.”

Discuțiile dintre fanii lui Haughm arată că albumul “Obsidian Arc” este cu adevărat ceea ce el și-a dorit să facă în materie de muzică. Uitându-ne în urmă, la albumele Agalloch, el era “the black metal guy”. Albumul este o întoarcere la sound-ul black metal-ului din anii’ 90: tobe rapide, cu blast beasts și dublu bass, chitări rapide și distorsionate cu tonuri înalte. Însă Pillorian nu se întoarce în totalitate; evită să facă o copie fidelă a sound-ului celui de al doilea val. Piesele își păstrează din muzicalitatea melancolică, obișnuiți de Agalloch, cu dialog al chitărilor și versuri recitate. Dar pe când începi să te obișnuiești cu tempo-ul, acesta este întrerupt de vocea ascuțită a lui Haughm și de blast beaturile lui Matthews.

“By the Light of a Black Sun” deschide albumul cu un mix de chitară acustică și fast beats, ca mai apoi să intre în totalitate în atmosfericul black metal. Lirica susține un târâm mitic, utopic, prins între propria construcție și existențialismul materiei:

In the solar lodge I found the key
That unlocked a celestial domain
It gave me wisdom and the will to soar
High in the face of the gods

I am guided by the light of a black sun
By streams of alchemy and time I am bound

“By the Light of a Black Sun”, alături de “Dark is the River of Man” și “The Vestige of Thorns” sunt piesele mai apropiate de atmosfera black-ului care se întâlnește cu folk-ul. Cred că cel mai important aspect este că Pillorian merge mai departe de canonul black-atât muzical cât și liric. Trece peste retorica satanismului abrahamic și aduce noi motive culturale și filosofice, completate de mixul avantgardist de folk black metal:

“Stygian… the darkest, most cleansing of flame
The scythian light that reaps the herd

Yielding to nothing, amok in its feral walk
Godless and unforgiving with a heart of brimstone

In a purification ritual – cleanse the world of this abomination”(A Stygian Pyre)

‘Archean Divinity’ și ‘A Stygian Pyre’- primele single-uri- ne arată latura furioasă a lu Haughm. Furia, amestecată cu răutate și amărăciune, se completează de rapiditatea bateriei și a chitărilor. Deși păstrează mici interludiuri de folk, aceste piese sunt cele mai apropiate de forța și greutatea zgomotoasă a black metalului:

“His mare of centuries bows and falls from its bones
into a pile of dry flesh, scoria and sinew
We are but heretics watching from the edge of the ruins
Our maligned veil enshrouds the world below”(Archean Divinity)

Privit metaforic, “Obsidian Arc” este asemeni unei păduri întunecoase, deasă pătrunsă de mici luminișuri. Vântul suieră printre ramuri aducând un aer înghețat iar lumina soarelui este acoperită de o ceață grea și un cer întunecat.

Dacă cauți un album care să exorcizeze demonii, dar în același timp să fie profund, Obsidian Arc este mixul optim. Nu este doar un alt album de black metal, satanic și neșlefuit.

Foto via Pillorian

By |2018-08-01T16:20:09+00:00August 1st, 2018|Despre muzică|0 Comments

Leave A Comment