Pauza de carte (17): Fără sânge

Astăzi vă prezint unul dintre romanele care l-au consacrat peste hotare pe scriitorul italian Alessandro Baricco și anume  Fără sânge.

Alessandro Baricco a studiat filosofia și pianul, debutând ca scriitor cu două volume de eseuri despre muzică. Pentru primul roman, Castele de mânie, apărut în 1991, a luat Premio Campiello.

Fără sânge, roman apărut în 2002,și tradus în 2004 în România, numit de La Stampa– scurt, plin de nerv și violent-, este structurat în două părți. Prima parte este scrisă alert, într-un stil de western, cu scene de război civil, iar a doua parte este un love story bizar. Romanul este un portret al ființei umane, cu viață și moarte. Un roman care te ține treaz.

Episodul 17: Fără sânge

Bărbatul se lăsase pe spatele scaunului. Acum părea mai mic și mai obosit. Observa, ca de departe, cum ochii femeii rătăceau prin cafenea și pe masă, se așezau oriunde dar nu asupra lui. Își dădu seama că are pardesiul încă pe el, și atunci își afundă mâinile în buzunare. Simți gulerul trăgându-i înapoi ceafa ca și cum ar fi strecurat în buzunar două pietre. Se gândi la lumea din jur și găsi comic că nimeni, în acel moment, nu putea realizeze ceea ce era gata să se întâmple. E greu să vezi doi bătrâni la o masă și să intuiești că în clipa aceea ar fi în stare de orice. Dar așa era. Deoarece ea era o fantasmă, iar el un bărbat a cărui viață se sfârșise cu mult timp înainte.

Până data viitoare, spor la citit.