Cartea profesorului Alin Ciupală-Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, apărută în această primăvară la Editura Polirom, prezintă implicarea României în Primul Război Mondial din perspectiva rolului pe care l-au avut femeile în susținerea efortului militar.

Alin Ciupală este printre puținii istorici români care s-a aplecat asupra perspectivei feminine din societatea românească. Analizând și aducând la lumină documente, mărturii și arhive a realizat un tablou al rolului femeilor din secolul XIX până la Primul Război Mondial.

Apropierea centenarului Primul Război Mondial a mobilizat scriitori, editori, istorici în publicarea unor noi cărți și retrospective, ocazie cu care am discutat cu Alin Ciupală despre război, modele și feminism.

Sunt două lucruri care s-au suprapus. Pe deoparte interesul meu față de subiect, față de tot ceea ce înseamnă istoria femeii în societatea românească a sec XIX. Și din acest punct de vedere este o continuare. În al doilea rând este vorba de Primul Război Mondial și România pentru că s-au scris multe lucrări, se vor mai scrie și altele. E cumva firesc acum, când ne aducem aminte ce a fost acum 100 de ani, scriem, vorbim, cercetăm și încercăm să înțelegem ce s-a întâmplat. Deci cartea a apărut la intersecția acestor doua puncte de interes.

Mă consider un cercetător care încearcă să acopere un gol. Pentru că eu sunt istoric și investighez trecutul cu mijloacele mele care sunt diferite de cele ale unui sociolog, ale unui istoric literar sau al unui politolog. Asta m-a atras în primul moment, faptul că în literatura de specialitate de la noi nu existau cercetări care să vorbească despre ce a însemnat femeia în trecut și dacă toate lucrurile acestea înseamnă a fi feminist, atunci da sunt feminist.

Cred că rolul Reginei Maria dincolo de contribuția practică, propriu-zisă, zi de zi, a fost acela de a oferi un model. Pentru că până la urmă felul implicării totale a Reginei Maria a avut această importanță formativă. A reprezentat un model, iar modelul nu a rămas undeva suspendat, a fost replicat, a fost urmat și completat.

”Femeile fuseseră formate, educate, pregătite, precum întreaga societate românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pentru acest moment iar când momentul a sosit, ele au acţionat. Meritul este fără îndoială al lor iar implicarea concretă demonstrează aceasta. Acţiunea feminină a adus o organizare care a lipsit de multe ori la nivelul guvernului, de exemplu, şi o solidaritate care poate fi echivalată, pentru a utiliza un termen actual, cu ceea ce denumim spirit civic. Într-un cuvânt, femeile au fost şi ele acolo, chiar cu asupra de măsură, chiar dacă toată această contribuţie este acum pusă în valoare.”- Alin Ciupală- Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial

Despre Ecaterina Teodoroiu știm în același timp foarte multe lucruri, pentru că s-a scris enorm despre ea, dar știm și foarte puține lucruri pentru că imaginea ei a fost foarte mult folosită după Război pentru a vorbi despre această solidaritate de gen. Toți românii au contribuit la făurirea României Mari.

Ecaterina Teodroiu este un caz singular și este un caz excepțional nu doar prin ceea ce a făcut, ci prin ceea ce s-a spus despre ce a făcut. Cred că cel mai important moment l-a reprezentat moartea ei eroică pe front, pentru că de acolo începe totul. Dacă ne uităm la toate lucrările care i-au fost dedicate există foarte multe inarvendențe, există foarte multe contradicții atunci când se vorbește despre viața Ecaterinei Teodoroiu de până în momentul jertfei sale. Nu a fost deloc ușor să scriu despre Ecaterina Teodoroiu pentru că, pe de o parte ești asaltat de această multitudine de surse, dar pe de altă parte trebuie cumva să vezi cu exactitate cum se construiește imaginea ei. Trebuie neapărat verificate toate informațiile, faptul că am descoperit la Arhivele Militare foarte multe documente referitoare la ea, m-a ajutat foarte mult pentru că am putut vedea cum o informație eronată, lansată de un autor este preluată de alți autori și repetată în așa fel încât devine un loc comun.

Nu cred că exemplul românesc este deosebit prin ceva față de alte exemple europene. Atâta tot că multă vreme la noi nu s-a vorbit despre acest subiect. Nevorbindu-se, neexistând cercetări, cel puțin la nivelul percepției publice s-a conturat cumva impresia că femeile din România nu au făcut nimic. Ei bine, nu este deloc așa. Au făcut foarte multe lucruri, dar pe de altă parte nu cred că implicarea feminină din România s-a deosebit în mod fundamental de alte exemple similare din Europa.

„Într-o zi în spital s-a produs o mare vînzoleală. Venise în vizită Regina Maria. A mers din salon în salon iar al nostru a fost ultimul. Trecea pe la fiecare pat, vorbind cu fiecare rănit în parte. După un sistem al ei, avea în mîna stîngă o hîrtie cît o carte poştală pe care notase detalii despre fiecare – dacă era căsătorit, dacă soţia sa era în Moldova sau în Muntenia sau dacă avea copii. Rămîneau toţi uimiţi că le ştia numele şi uneori avea şi veşti de la familiile lor.” (Dan Dimăncescu)-Alin Ciupală- Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial

Da, s-au implicat. Există societăți feminine organizate de doamnele catolice active atât înainte, cât și după ocuparea României de forțele Puterilor Centrale. De asemenea sursele ne vorbesc despre existența unor asociații și organizații feminine atât în interiorul comunității israelite cât și în comunitatea armeană din România. Toate aceste puncte sunt de urmărit. Deocamdată, cel puțin, sursele pe care eu le-am identificat în acest moment nu mi-au permis să dezvolt foarte mult chestiunea în carte. Am vorbit despre existența acestor organizații și urmează ca cercetări viitoare să completeze tabloul implicării femeilor israelite, a femeilor armene în această perioadă a Războiului.

Vor mai urma și alte lucruri pentru că mai am materiale adunate. Cartea nu epuizează subiectul, dimpotrivă, deschide doar un șantier de lucru. Sper să pot publica în continuare alte lucrări, dar sper deasemenea ca alți colegi să continue ceea ce am început. Nu mi-am propus să epuizez subiectul ci dimpotrivă am vrut doar să deschid o discuție.

Alin Ciupală este profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi secretar ştiinţific al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Rom^ne. De acelaşi autor: Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea. Între public şi privat (2003); Studii moderne (2009). A coordonat volumele: Ipostaze ale modernităţii în Vechiul Regat, vol. I-VI (1998, 2005-2008, 2010; împreună cu Ion Bulei), Despre femei şi istoria lor în România (2004), Orizonturi şi direcţii în cunoaşterea istorică (2009; împreună cu Laurenţiu Constantiniu), Medicine, Hygiene and Society from the Eighteenth to the Twentieth Centuries (2011; împreună cu Constantin Bărbulescu)

Aici poți citi un interviu cu Gabriela Adameșteanu despre viața în perioada comunistă.