Attila Bartis- Interviul uitat, așa aș putea să numesc interviul avut cu Attila Bartis, în iarna anului trecut. Am transcris interviul, am editat, m-am apucat de citit celelalte cărți și am rămas cu interviul în draft. Dar mai bine mai târziu decât niciodată, așa-i?

Interviul a fost prilejuit de prezentarea romanului “Sfîrșitul”, publicat de Editura Polirom. Traducerea a fost realizată de Marius Tabacu, care afirma la lansare că îi “pare rău că s-a sfîrșit traducerea”.

Acasă mă simt în Ardeal. Eu am copilărit în Târgu-Mureș. În 2007 am fost prima dată la mare. Nu am aceeași relație cu Dobrogea, cu Moldova, cu Banatul cum am cu Ardealul. Și acest lucru nu depinde deloc de naționalitate.

Am avut o experiență ciudată la sfârșitul lui 1988. Am vrut să părăsesc România și am petrecut câteva luni într-o tabără de refugiați din Danemarca. Era o tabără deschisă, puteai să ieși în oraș. Și era foarte multă lume, din Africa, Asia estică, America Latină și desigur eu eram singurul cetățean maghiar. Erau foarte mulți din Ardeal. Și acolo am petrecut Revelionul. Toată lumea din tabără se distra de Revelion, cum trebuie. Numai cei ardeleni- indiferent că au fost secui, români sau sași- numai ei au stat în camere, triști și uneori scoteau câte o poză de acasă cu familia, plângeau puțin. Chiar nu poți să pleci de aici. Eu sunt convins că sunt câteva zone geografice care au o putere mult mai mare. Sunt locuri de unde nu poți să pleci definitiv.

Eu asta nu pot să despart. Primii ani în Budapesta au fost ca un exil. Budapesta a început să devină acasă în 1990 când am devenit tată și asta era un lucru important. Este clar că aparțin și acolo și aici. Răspunsul cel mai firesc este că sunt de la Târgu-Mureș.

Eu nu scriu prea mult. Cred că 99% din ce am scris este publicat. Nu am nimic acasă în sertar. Desigur, câteva fraze, idei. Dacă e să calculez, am petrecut mult mai mult timp din viața mea cu fotografia decât cu scrisul.

Câteodată pot să scriu oriunde, câteodată aștept ca să se întâmple ceva, dar nu am un calendar, un orar de scris.

Scrisul este un proces care este reprezentarea cea mai fidelă a gândirii.

Fotografia nu poate să dea atât de multă libertate ca orice alt mijloc de exprimare, pur și simplu pentru că nicio altă artă nu depinde atât de mult de realitatea obiectivă. Eu ca fotograf nu pot exista nicicum fără lumea ce mă înconjoară.

Pot să fiu un fotograf genial, dar nu pot să fac portretul dvs, fără dvs. Fără dvs eu sunt mort.

Și din cauza asta, fotografia se deosebește foarte mult de celelalte arte. Și în plus este foarte dependentă de tehnică.

Nici literatura, nici scrisul, nu dau în mod firesc libertate pentru toată lumea. E modul de a încerca să găsești libertatea, dar asta nu înseamnă că ai și găsit-o. Dar trebuie să încerci întotdeauna, pentru că altfel ca scriitor ești mort.

Nu prea merge un sincron între a scrie și a fotografia. Attila Bartis

Când eram tânăr îmi scriam cum văd o fotografie și apoi o căutam. Dar acum sunt sub impuls. Acum nu prea fac schițe sau planuri.

Eu nu am făcut fotojurnalism niciodată în viața mea, dar sunt fotografi și fotografii care au fost foarte importante pentru mine.

Fotografia este un prezent continuu, fără trecut și fără viitor.

Fotografia are foarte mult de făcut cu inconștientul, cu frica de moarte. Vrei să faci să rămână veșnic un anumit moment. Acesta este un lucru, câteodată conștient, dar în general inconștient. Acesta este fundamental în fotografie.

Fotografia are mult mai multe faze foarte diferite. Noi, de obicei zicem că facem fotografie când am apăsat pe buton. Dar nu este așa. Fotografia începe când ai în mână aparatul de fotografiat și e terminată când ai făcut printul și l-ai pus în ramă. Și între aceste două situații sunt niște stări foarte diferite.

Nu întâmplările (n.r. din copilărie când vizita ziarul la care lucra tatăl lui) au fost cele mai importante, ci atmosfera. Am petrecut foarte mult timp în laborator, în camera obscură.”

Sursă foto: Fotografie realizată de Cosmin Bumbuț, în 2012.

Mulțumiri Editurii Polirom și Librăriei BookCorner pentru organizarea și găzduirea întâlnirii cu Attila Bartis.