7 cărți din anul 2017 care merită citite

Anul trecut a fost un an destul de bogat în oferta editorială românească, dar și în cea internațională. Vacanța de sărbători a fost momentul oportun de a face liste de recomandări și topuri de lectură și, bineînțeles, de a termina cărțile începute. Pentru că, nu-i așa, nu vrem să ne prindă anul următor cu cărți neterminate?

Deci, mai jos, 7 cărți publicate în 2017 care merită citite:

1. Gustul cireșelor- Ștefan Manasia, ed. Charmides

Cartea este o culegere de poeme “venite de la sine” în timp lucrului pentru prima carte de proză scurtă a lui Ștefan. În vara lui 2017, a fost bursier FILIT, la Iași, unde a scris și rescris povestiri. Sunt poezii dedicate Irinei, iubita lui, în care imaginează a simbioză maritimo-organică cu sclipiri de pietre prețioase care se devorează pe sine.

Ars Amandi
Între noi
Osuarul Mediteranei
Ambarcațiunile de refugiați
Narcotraficanții
Fregatele
Yachturile exorbitante
Între noi
Murenele cu dinți de punkist
Țestoasele muribunde
Splendizii Murex brandaris
Din care fenicienii
Extrăgeau purpura
În secolul cînd
Eu mă ocupam cu pirateria
Și tu călăreai
Deghizată
Pe spinarea unui asin
Coborai
Dinspre Memphis
Spre Babilon

2. Mary- Aris Fioretos, ed. Humanitas Fiction

Mary, o tânără studentă la arhtectură care se își pregătește lucrarea de diplomă, este arestată, fiind bănuită de legături cu liderul revoltei studențești. Romanul detaliază întreaga experiență din închisoare- foame, frig, mizerie, umilință, camaderie- dar și escapade în amintirile din trecutul protagonistei.

Mai multe informații, aici.

3. Lanțul de aur- Andrei Cornea, ed. Humanitas

În ultima lui carte, Andrei Cornea, scrie un roman polițist pornind de la scrierile lui Platon și ultima școală de filosofie din Atena. Un roman cu răsturnări de situație spectaculoase și ironii, în care cititorul se adâncește în profunzimile istorice și metafizice ale evenimenetelor istorice.

Având în vedere toate aceste frumuseţi cvasi-ascunse, revelate de desfigurare şi decapitare, mă gândesc să lansez un nou stil în artă pe care-l voi boteza: arta decapitată, procedând deliberat şi cu scop artistic la decapitări de statui pe care apoi le voi expune într-o expoziţie. Dar şi în arhitectură ar trebui procedat aidoma: aţi observat cât de poetic este în amurg un templu cu acoperişul dărâmat pe jumătate şi cu câteva coloane decapitate sau căzute la pământ? (…) Ce-ar fi să creăm deliberat ruine şi să producem statui şi coloane decapitate?

4. Greva păcătoșilor- Florin Chirculescu, ed. Nemira

Greva păcătoșilor este prima carte semnată cu numele real de către Florin Chirculescu. Celelalte cărți au fost publicate cu pseudonismul Sebastian A. Corn.

Florin Chirculescu este unul din puținii scriitori români care reușeste să scrie și să gândească la scară mare, de big novel. De aceea a ieșit un volum de 1100 de pagini. Deși mare și complex în narațiune, cartea se citește rapid și fluent. Contrar celorlalte cărți scrise -( Ne vom întoarce în Muribecca, Cel mai înalt Turn din Baabylon, Adrenergic, etc)- care sunt cyberpunk, steampunk, utopii, Greva păcătășilor este un roman în mare parte realist, care analizează chirurgical vise, istorii, interacțiuni, personaje.

Eu văd un text ca pe o clădire. Senzația mea este că ideea textului nu trebuie recitată, nu trebuie dată mură-n gură. Nu trebuie să fiu expozitiv.Cred că sarcina mea ca scriitor este să furnizez dintr-un unghi a variilor elemente constitutive ale clădirii în așa fel încât cititorul să extragă cu cât mai puțin efort lucrurile pe care am vrut să le exprim.

5. Sfîrșitul-Attila Bartis, ed. Polirom

Cărțile scriitorului transilvănean de limbă maghiară m-au urmărit de ceva vreme. Prima a fost Plimbarea. Apărută aproximativ în aceeași perioadă cu Regele alb, de Giorgy Dragoman, o trecusem pe lista de lecturi, dar din varii motive, am tot amânat-o. Apoi a fost Tihna; și pe aceasta am amânat-o. Dar anul trecut a fost tradus romanul Sfîrșitul, carte pe care nu am mai amânat-o. Citind cartea și discutând cu Attila Bartis într-un interviu(care va veni cât de curînd pe blog) prilejuit de lansarea de la Cluj din decembrie, am descoperit un scriitor-fotograf a cărui roman este asemeni unui album de fotografii: momente, stări, scene atât de minuțios scrise încât, dacă închizi ochii, le poți vedea ca pe o fotografie.

Dar in nici un caz adevărul. Că de fapt nu voiam decît s-oprivesc. Să o aşez pe taburetul din bucatărie, în lumina prăpădită ce venea din curtea interioară, şi să mă uit la ea prin vizorul de la Zorki. Pînă ce va deveni la fel de eternă ca Mama, atunci cînd a murit. Şi atunci să apăs butonul. Apoi să o rog să plece. Sau nici să nu o rog, fiindcă o va şti şi ea.

Acasă păstram acele fotografii descrise într-un caiet cu pătrățele, vîrît într-o cutie de cafea Franck. De fapt acela a fost primul meu album foto..

6. Acasă, pe drum 4 ani teleleu- Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, ed. Humanitas

O carte despre viață în rulotă dar și despre o Românie dureros de actuală și reală. Cartea prezintă cei patru petrecuți de Elena și Cosmin în rulota lor, cu restricțiile tehnice dar și despre posibilitățile de apropriere de subiectele investigate.

Cartea poate fi privită ca un preview la întreaga activitate jurnalistică publicată pe teleleu.eu.

Elena și Cosmin au plecat în căutarea «vieții care se viețuiește» și-a omului real, care se revelează nu în lumea standardizată și domesticită în care trăim noi, consumatorii de cultură, ci în sărăcie cruntă, în case dărăpănate, în violență incredibilă, în comunități uitate de Dumnezeu, în pușcării și-n ghetouri. Cei doi au băut peturi de bere cot la cot cu oamenii întâlniți, au povestit cu ei, uneori despre omoruri și tâlhării, au luat purici și păduchi de la ei. Au trăit la fel ca ei, uneori mai rău, impregnându-se de damful umanității reale. Vorbim adesea de «România profundă» fără să avem habar despre ce vorbim. Prin cartea celor doi ajungem să măsurăm această profunzime.Elena și Cosmin m-au primit în rulota lor, mi-au arătat-o în toate detaliile ei claustrofobice. Rareori m-am simțit mai diminuat și mai trist. N-aș fi putut trăi viața lor nici trei zile. Dar faptul că ei există, în afara convențiilor care ne fac conformiști și depresivi, și că dau astfel mărturie despre ce-nseamnă cu adevărat libertatea e o mare consolare pentru mine. Măcar știu, prin ei, că eroismul e real și palpabil, nu o noțiune goală.

7. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii- Yuval Noah Harari, ed. Polirom

“Acum 100.000 de ani, pe pămînt existau cel puţin şase specii de oameni. Astăzi există una singură: noi, Homo sapiens. Ce s-a întîmplat cu celelalte? Şi cum am ajuns să fim stăpînii planetei?”

Harari face o istorie a speciei noastre în 400 de pagini, trecând în revistă momentele importante ale omenirii, iar în final aruncă o privire la un posibil viitor postuman, în care prin tehnologii biomecanice vom deveni nemuritori.