În 2016, una din trupele mele preferate, Agalloch, anunța despărțirea membriilor ei.

Following 20 years, 5 full length albums, many tours around the world, and numerous other recordings, John Haughm and the rest of the band (Don Anderson, Jason Walton, and Aesop Dekker) have parted ways. What the future holds for the separate parties remains undetermined. We collectively thank all of our fans across the world. There are also way too many other people to thank who made this band possible. You know who you are.

Golul lăsat de Agalloch a fost rapid umplut prin anunțarea celor două trupe noi formate din ex-membrii Agalloch: Pillorian și Khorada.

În prima parte a acestei mici istorii muzicale voi discuta despre Khorada, urmând ca într-un articol următor să scriu despre Pillorian.

Anunțul inființării noii trupei a venit în august 2016, la scurtă vreme după dizolvarea Agalloch. Aceasta este formată din trei ex-membrii Agalloch: Don Anderson (chitară), Jason Walton (chitară bass), Aesop Dekker (tobe). Lor li s-a alăturat Aaron John Gregory-chitară și voce (GIANT SQUID).

Curând după fondarea trupei au început să lucreze la primul album,semnând în același an cu casa de discuri germană Prophecy Productions pentru producție. În 20 iulie a.c. a fost anunțat albumul SALT, disponibil pe marile platforme de streaming și în shop-ul Prophecy Productions. Coperta albumului este creată de Cedric Wentworth (pictor & sculptor).

SALT este compus din 7 piese, însumând un total de 55:02 minute. Piesele se înscriu în formatul cu care Agalloch ne-a obișnuit, și anume 7-8 minute de experimentări și construcții muzicale elaborios studiate. Dacă la prima vedere ai spune că Khorada este o continuare a Agalloch-ului, te înșeli. Ascultînd albumul, observi evoluția echipei spre noi teritorii sonore, teritorii pe care marșează fără să se uite în urmă:

“There is no way I’d want to do that” Anderson insists. “We respect the legacies of both AGALLOCH and GIANT SQUID too much to exploit them. Obviously, some of those sounds might creep in, but as far as intending to channel that style—no way. We all want to do something new.” via Khorada facebook.

Acest album atacă probleme contemporane, depărtându-se de nostalgia dark doom, cu influențe neo-folk al albumelor Agalloch. Această schimbare de paradigmă se observă și în versurile pieselor. Natura își păstrează poziția centrală, dar nu în stilul păgân, maritim, melancolic. Acum natura este decandentă, erozivă și destructivă.  Schimbările politice din societatea americană- Donald Trump, împlicarea Rusiei, fake news- dar și valul de rasism, homofobie și ură din cotidianul american se regăsesc printre sursele de inspirație și furie a muzicii.

După cum stă mărturie Ossify, primul single lansat, ce strânge în cele 11 minute elemente de post-rock, riff-uri doom îmbinate cu post-punk:

It’s hard to fossilize
that which has no spine
All the while the rest of us
composed of bone
can leave no record in stone
if we’re ground to dust

“Edeste” deschide albumul cu o trompetă singuratic-melancolică și riff-uri clare. Trompeta se pierde în fundal, revenind spre finalul melodiei făcându-te să realizezi că a fost tot timpul acolo. Vocea lui Gregory, la început moale, calmă, conduce spre agresivitatea și diversitatea tonală prezentă pe întreg “SALT”.

“Seasons of Salt” este cea mai black metal lucrare din întreg albumul. Mesajul apocaliptic al unei distrugeri cauzate de schimbările climatice este evidențiat de haosul născut din riffurile chitărilor lui Anderson și Gregory. iar când credeai că nimic nu te mai poate surprinde, tobele lui Dekker din ultimul minut dau lovitura de grație:

“Something will grow in our place.
Once the salt is washed away /
The rain will reclaim.”

“Water Rights” sperie prin intro-ul electric dark al instrumentelor, stare preluată mai apoi de vocal și amplificată de consistența tobelor. Uitându-ne la versuri, sursă de inspirație au fost protestele de la Standing Rock Sioux împotriva Dakota Access Pipeline:

“Water and oil, salt and soil
Commandeer and distribute
Native lands diminish returns
Trample those who dare dispute
Slowing your charge
with their songs”

Glacial Gold, prin vocile șoptite și violoncel, te duce într-un neo-folk a la Empyrium, într-o nostalgie a trecerii vieții. O existență punctual întreruptă de câte un riff agresiv și cymbal:

“When more ice comes aground
and streams trail behind
frozen, but still alive

Dare I be so lucky to find
gold exposed behind them all?”

Cea mai scurtă piesă de pe album, Augustus, este un moment de respiro, dar care contrastează cu “cruditatea” sentimentelor. “Augustus” spune o poveste despre speranță și bucurie, dar întreruptă brusc de tragedia pierderii copilului nenăscut. “Augustus” devine un preview al tragediei distrugerii la scară planetară din “Wave State”: civilizația este distrusă de apele oceanelor, iar tema apei este folosită atât ca element distrugător, cât și ca element salvator:

“When there’s no high ground left,
We will take to the waves…
Leading us to reefs time forgot.”

“Wave State” este varianta man-made a potopului biblic prezentat de Orphaned Land în Mabool.

Khorada a reușit să mixeze emoțiile, vulnerabilitățile și frustrările unor oameni care produc muzică fără a cădea în corsetul canoanelor comerciale. Privit ca întreg, “SALT” este un album angajat politic, contemporan, stratificat și ancorat în realitate. În același timp “SALT” nu este un album de bifat într-o listă de Top Best Albums ale Anului. Este mai mult de atât. Ascultă-l cu o minte deschisă și curioasă și fără a aștepta ca acest album să fie o continuare a Agalloch sau Giant Squid.

Foto de Cody Keto.