Seria lui Pierce Brown
În trilogie, cărțile au titlurile Red Rising, Golden Son și Morning Star. Titlurile urmăresc, pe rând, dezvoltarea personajului principal, Darrow.
Red Rising, este despre cum un Roșu din cea mai joasă castă devine un agent al rezistenței împotriva societății rigide care s-a format în sistemul solar, încercând și reușind să se remarce, mai apoi, ca un Auriu de renume în Institutul Militar al Imperiului. Red Rising, bineînțeles, reflectă acest spirit revoluționar. Dacă ai auzit un “Rise up!” în vreun film cu revoluții și rezistențe, deja știi la ce să te aștepți în carte.
Golden Son continuă povestea, urmărind personajul devenind un tactician mult mai bun și mai atent la ce se întîmplă cu aliații lui și aproape devenind următorul Suveran al Imperiului. Titlul englez se joacă cu un dublu sens aici – Golden, pentru că sistemul solar e condus de casta aurie, dar și expresia mai cunoscută de golden son, care înseamnă fiul perfect – cel care se ridică la toate așteptările pe care familia și statusul i le pun în cârcă.
Morning Star închide ciclul cu reîntoarcerea eroului și succesul revoluționarilor, cu personajul principal răsturnând status-quo-ul și anunțând desfacerea sistemului de caste și o viață mai bună pentru toți locuitorii sistemului solar. Ce mai înseamnă în engleză morning star? Venus – luceafărul dimineții – ultima stea care o vedem înainte de răsăritul soarelui – o metaforă foarte drăguță despre promisiunea unei zile noi, unui nou început.
Cum s-a gândit editura Art să traducă titlurile?
Furia roșie, Furia aurie și Furia dimineții. Ca să vezi cum a trecut peste capul editorilor și a traducătorului metaforele din titlu. Și înainte să ziceți că poate s-au apucat de tradus în timp ce apăreau cărțile și nu s-au prins, Furia roșie a fost lansată la noi în martie 2016. Morning Star a fost publicată în februarie 2016.
Să vedem dacă se apucă de tradus și trilogia care va continua povestea, din care prima carte a fost publicată anul trecut. Îi zice Iron Gold.
Explicația titlului o găsești pe pagina de wikipedia a cărții. Pe scurt, se referă la cuceritorii originali din casta de aur; cei care au fondat societatea bazată pe caste și care erau infinit mai puternici, mai inteligenți și mai brutali decât aveau să devină descendenții lor în 700 de ani de conducere. E un ideal la care mulți din fosta castă conducătoare aspiră și încearcă să o aducă înapoi în lupta lor împotriva revoluționarilor.
Dacă sunteți curioși: eu aș traduce-o ca Aur de fier.
Ancillary Justice de Ann Leckie
Asta e o altă serie science fiction pe care grupul editorial Art s-a apucat să o traducă la doi ani după încheierea seriei. Ancillary Justice a devenit în română Răzbunare ancilară. Ca și în seria lui Pierce Brown, substraturile sociale ale universului sugerate de titlu se pierd în fața poveștii personajului principal.
Să începem cu începutul. Totul se întâmplă în universul larg, controlat de imperiul Radch. Imperiul e atât de mare și vechi, că a fi numit cetățean al imperiului, Radchaai, e sinonim cu a fi civilizat. Și tot imperiul e ținut în picioare de o cucerire spațială continuă, pe modelul Imperiului Roman, în care războiul e purtat de trei tipuri de nave: Săbiile care cuceresc, Justițiile care reconstruiesc și Milosteniile* care creează legăturile comerciale.
Navele Justiție sunt cele care vin pe o planetă după ce a fost cucerită, pentru a implementa modelul imperial de conducere și a reconstrui societatea locală recreând sistemele administrative și de justiție. Asta se întâmplă și cu Justiția lui Toren, unde căpitana navei, locotenenta Awn, e staționată pe o planetă recent cucerită.
Doar că Awn e prinsă la mijlocul conflictului conștinței fracturate a împărătesei Imperiului, care e împărțit în sute de clone împrăștiate în univers. La fel cum un om se luptă în interiorul lui cu păreri contradictorii, Împărăteasa o face la scală largă, pornind și stingând mici conflicte într-un univers mare. Într-un astfel de conflict, Awn e omorâtă de Împărăteasă și Justiția lui Toren e distrusă – îi rămâne doar o ancilară din conștința ei, care caută răzbunare pentru moartea locotenentei, dar în același timp și justiție pentru o decizie pe care nu o înțelege în lumea ordonată a imperiului.
Povestea lui Breq e atât o căutare a răzbunării, cât și un comentariu social asupra ceea ce se întâmplă când un imperiu construit pe război nu se mai poate susține așa – ce înseamnă justiția când ceea ce înseamnă civilizație e prins într-un flux de schimbare? Dar eh, e complicat să prinzi asta dintr-un titlu care se dezvăluie spre final și descrierea de pe coperta 4. Să-i zicem răzbunare, care sigur prinde la mase, nu?
*La ultima carte din serie îi spune Ancillary Mercy – sper să nu o traducă milă, că asta ar fi un alt punct culminant al cărții care ar trece peste capul traducătorului.
Uprooted by Naomi Novik
Tradusă ca Aleasa Dragonului la noi, de editura Nemira. Eu aș fi tradus-o Dezrădăcinată, că e povestea unei fete care e luată cu forța din comunitatea ei, dar își folosește amintirile despre rădăcinile ei pentru a salva o pădure magică, locuită de oameni-copaci, coruptă de ură și răzbunare. Sursa corupției? Regina lor, care cu sute de ani înainte, își părăsește comunitatea și e dezrădăcinată, pentru a deveni soția regelui oamenilor. Doar că în loc să fie acceptată, e zidită și urâtă de oameni și dorința ei de ură și răzbunare îi otrăvește și rădăcinile. Unde în carte îți dai seama că dezrădăcinarea din titlu nu este despre plecarea personajului principal din satul ei, ci despre dezrădăcinarea magiei pădurii, care e coruptă de mințile înguste și teama oamenilor? În ultimele 50 pagini ale cărții.
Cred că aici am început să-mi pun întrebarea dacă traducătorii aleg titlul cărții după ce trec prin primul capitol. Cum ar putea un fantasy sau un science fiction să aibă un mesaj mai adânc de ce citești în primele pagini? Vă dați seama blasfemia?
The Amazing Maurice and His Educated Rodents de Terry Pratchett
Asta a fost cartea care a pus capac încrederii mele în traducătorii români. Ca să știți de unde vin, eu am citit cartea asta de cel puțin 5 ori. A fost prima carte care am citit-o din seria Discworld când eram puștoaică și a fost dragoste la prima vedere. Am stat să sap după referințele din ea, pentru că lui Pratchett îi place să ascundă trimiteri către alte povești în scrierea lui.
Așa că nu înțeleg de ce toată aluzia la povestea flautistului din Hamelin (cel care întâi salvează satul de șobolani cu flautul lui, iar după aia, când nu e plătit, vine și fură și copiii satului) ajunge să fie aluzie la ciobănașul mioritic ce cântă la fluier. De ce numele șobolanilor, care sunt Dangerous Beans, Darktan, Peaches, Sardines, care sunt alese de șobolani de pe etichetele din groapa de gunoi înainte să înțeleagă exact ce înseamnă cuvintele (pag 24 din carte în ediția mea), devin Bob Periculos, Negrumat, Piersicuță și Sardină? Pot să înțeleg Bob Periculos și Negrumat (deși Dangerous Beans cred că de fapt e Fasole Pericol*, un nume luat de pe două etichete separate, și Darktan e Maroniu, făcând referire la substanțele din procesarea pielei și culoarea închisă pe care o prinde), dar dacă îmi găsește cineva o etichetă cu piersicuță sau o conservă cu sardină pe ea, dau o bere. Nu mă întrebați cum a fost tradus numele lui Hamnpork sau a șobolănelului Tomato (care are un moment de Toma necredinciosul), că n-am răsfoit destul cartea să rețin.
Pe cât era de curajos Terry să se joace cu limba engleză, pe atât s-a înecat traducătoarea la mal în a se juca cu limba română.
*Am tot stat să învârt în cap cum aș traduce Dangerous Beans. Am recitit cartea să caut partea în care zice că rozătoarele și-au ales numele înainte să știe ce înseamnă cuvintele care le plăceau cum sună. Cam tot pe aceeași pagină, descoperi că rozătoarele trăiau pe groapa de gunoi care se formase în spatele universității de magie. Conducerea instituției și-a făcut datoria de a marca zona pentru oameni cu semne de Dangerous și Toxic (Pericol! și Toxic!). Ce mai afli despre profesorii de la universitate, dacă te mai familiarizezi cu niște cărți Discworld (sau un wikia făcut de fani), este că sunt mari pofticioși. Ce o fi o mâncare tipică cu beans într-o instituție și un oraș care oglindește Londra la începuturile erei industriale? Păi beans on toast, adică fasole gătită pe pâine prăjită.
In loc de concluzii
Da, am avantajul să pot citi cărți în engleză cu încredere și să prind multe din subtilitățile ascunse în limba engleză. Și cu atât mai mult mă revoltă traducerile care în loc să rămână fidele cu ce-a vrut să transmită autorul – mai ales când îți trebuie doar un pic de răbdare să citești cartea și să mai dai un google – vin cu mișcări de marketing ieftin sau ignoră cu totul temele mai adânci puse într-o carte de science fiction sau fantasy.
