Romanul Fontana di Trevi stă sub semnul deschiderii și al rememorării. Este o dublă deschidere, prima fiind o deschidere a granițelor: Letiția face naveta între Franța și România, iar Claudia călătorește peste hotare cu burse de studiu. Dar este totodată și o deschidere a caracterelor umane, care pune în lumină răutățile, invidia și duplicitatea.

Firul principal al rememorării îi aparține Letiției, o rememorare lucidă, cu toate cărțile pe masă, ce evită să romanțeze trecutul. Ciclul început se încheie aici. Fontana di Trevi închide trilogia începută în 1975 cu Drumul egal al fiecărei zile și continuată în 2010, cu Provizorat. Gabriela Adameșteanu reușește să creeze fresce ale trecutului, mizând pe lucrurile mărunte, care construiesc cotidianul personajelor, fără a scăpa din vedere corelarea la cadrul general.

Răspunsul este inevitabil mai nuanțat puțin, nu în alb și negru: s-au învățat cu libertatea cei care erau foarte tineri în 1990 ori s-au născut după. Ceilalți, cei din ge­nerațiile anterioare, au reușit să ajungă la libertate numai dacă s-au eliberat de dependențele proprii (inclusiv umane) și și-au putut controla stresurile anterioare. Cred că libertatea se în­vață greu. Unul din titlurile ultimului meu roman, Fontana di Trevi, a fost Gustul acrișor al libertății. Și astăzi este dificil, în spațiul public. Spre exemplu, disciplina stupidă din PSD îmi amintește controlul terorizant al Partidul Comunist față de membrii săi. Mai există destui oameni în țara aceasta neinteresați de libertatea lor.

Restul interviului îl puteți citi aici.

Premii acordate pentru romanul Fontana di Trevi:

Fontana di Trevi a fost publicat de Editura Polirom în cadrul Seriei de autor Gabriela Adameșteanu.

Fotografie via ICR Romania.