În calitate de invitat am bifat câteva lansări de carte în anul ce a trecut. Sunt lansări cu volume de la Editura Polirom și Editura Nemira.
Poezia lui Mihai Ignat este asemeni unui tablou de William Turner, violent, zbuciumat, care stă să erupă din granițele ramei/paginilor. Clipele de acalmie și angoasă înglobează eoni de imagini, culori, dorințe și regrete.
“Frigul(elegie)” este un poem de dragoste al morții către femeia cu piele albă și sâni mici, femeia pe care vrea să o cuprindă ca o iederă.
Restul aici.
Florin Chirculescu despre scris
Am noroc cu o familie înțelegătoare. Ajung acasă și mă apuc să scriu, pur și simplu. Cel mai neplăcut lucru în toată povestea asta este că petreci foarte mult timp în casa ta, fără să vezi ce se întâmplă în casa ta.
La spital nu mă gândesc la carte. Altfel nu ai cum. La chirurgie nu mai poți să te gândești la altceva. Trebuie să fii acolo, întru-totul.
Ca să poți să scrii trebuie să ai exercițiu și o rigoare anume.
Cartea asta care a plecat de la povestea unei greve care nu a mai ieșit niciodată s-a transformat într-o carte despre neaceptarea celuilalt.
Mai multe aici.
Pentru mine scrisul a reprezentat o disciplină din multe puncte de vedere, pentru că scrisul mi-a luat un timp pe care nu îl aveam. A trebuit să-mi organizez viața în jurul a trei poli: serviciul, scrisul și familia. Atunci am devenit mult mai grijulie cu risipirea. Am încercat să nu mai risipesc timp. Cât despre faptul că am o formație tehnică, poate acest lucru se vede un pic în felul în care construiesc poveștile, personajele.
Nu scriu zilnic. Ar trebui să scriu seara dar sunt obosită. Știu că unii scriitori se trezesc dimineața devreme, dar eu nu sunt o persoană atât de matinală. Prefer să-mi păstrez forțele pentru weekend. Eventual în timpul săptămânii mai revin pe ceea ce am scris anterior. Într-adevăr, diminețile de weekend sunt bune pentru scris.
Mai multe aici.
Photo by Paul Schafer on Unsplash
