Argonauții de Maggie Nelson a fost cartea discutată în a treia întâlnire a Clubului de carte Inclusiv. Alături de noi, i-am avut pe Elias Damian- activist transgender și Elena Marcu- traducătoarea volumului și co-fondatoare a editurii Black Button Books.

Elena Marcu ne-a împărtășit din experiența traducerii dar și prejudecățile distribuitorilor de carte români.
“Nu știu dacă este un noroc sau ghinion, achizitorii nu au timp să citească cărțile și de ce mai multe o prezentare nu este nici pro, nici contra. Cartea eset distribuită oricum ar fi, nu cred că cineva ar cenzura astfel cineva de publicații. De la puținii achizitori care fac și munca asta, adică le și citesc, este că ei își calibrează comenzile în funcție de succesul comercial al cărții. Așa că vor face niște comenzi mai mici, așteptându-se ca nimeni să nu rupă ușile librăriilor să cumpere cartea lui Maggie Nelson. Asta, o pot confirma și eu. Chiar dacă multă lume vede librăriile ca niște bastioane de gândire liberă, în fapt relația este pur comercială.”
Elias Damian a pus în context internațional ce înseamnă fii queer. O întreagă discuție în comunitate este cea referitoare la termeni. Limba română este foarte bogată și colorată în ceea ce privește cuvintele denigratoare, dar mai puțin dezvoltată când vine vorba de acceptare și incluziune. Unul dintre participanți a punctat că termenii insultatori nu sunt la origine termeni urbani ci rurali, fapt ce poate contrazice proverbiala toleranță și ospitalitate.
Trebuie să traducem sau să creăm cuvinte proprii în limba română care să desemneze comunitatea queer ori să preluăm elementele internaționale?, este una din dilemele comunității.
O posibilă concluzie a discuției este că majoritatea noastră nu este suficient de tolerantă și curioasă să cunoască lumea queer.
Volumul de la care am pornit discuția, Argonauții ne oferă o poveste de dragoste, de dileme și întrebări a unei femei care își analizează viața și sentimentele. Dar pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în societatea românească avem nevoie de povești queer dar și de acceptare.
Revenind la volumul Argonauții, aceasta este o carte care poate fi greu etichetată. Jurnal de memorii? Jurnal de sarcină? Caiet de lecturi? Teorie? Toate sunt, în același timp, valide. În centrul cărții stă dragostea: față de Harry Dodge, partenerul ei și față de cărți. Între aceste două feluri de iubiri oscilează Maggie Nelson, analizând și chestionând fiecare lucru.
Pentru unii, felul ei de a scrie este comparat cu cel al lui Roland Barthes ori Susan Sontag. Pentru mine, scriitura lui Maggie Nelson este mai mult de atât. Nelson aduce un nou strat, al diversității, al conștiinței queer. Ea nu este în totalitate parte din “majoritate”: chestionează statutul de mamă, își discută viața sexuală și își susține partenerul transgender: “A te dedica vulvei altcuiva poate fi un mod de a te dedica propriei tale vulve.”
Maggie Nelson nu își expune trăirile doar dintr-un exibiționism intelectual, ci încearcă să analize și cultura care le dă context. Fiecare moment este o fereastră către analiză interioară și societală:
“Există ceva în mod inerent ciudat în ceea ce privește sarcina în sine, în măsura în care modifică profund starea „normală” a unei persoane și oferă o intimitate radicală cu – și înstrăinarea radicală față de corpul cuiva? Cum poate o experiență atât de profund ciudată, sălbatică și transformatoare să simbolizeze sau să adopte conformitatea supremă?”
„ Cum să explici —  «trans»  poate funcționa foarte bine ca prescurtare, dar povestea pe care o evocă și care se dezvoltă rapid în narațiunea mainstream („născut în corpul greșit”, necesitatea unui pelerinaj ortopedic între două destinații fixe) e inutilă pentru unii — altfel decât parțial sau profund util pentru alții? Că pentru unii, „tranziția» poate însemna să lase complet în urmă un gen, în timp ce pentru alții — ca Harry, care este fericit să se identifice ca un butch pe testosteron — nu? «Nu sunt în drum spre nimic», le răspunde uneori Harry curioșilor. Cum să explici, într-o cultură fascinată de rezoluții, că, uneori, lucrurile rămân în dezordine? „Nu îmi doresc genul feminin cu care m-am născut. Nu vreau nici genul masculin pe care medicina transsexuală mi-l poate livra și pe care statul îl va premia dacă mă port cum trebuie. Nu vreau niciunul dintre aceste lucruri», scrie Beatriz Preciado în Testo Junkie. «Cum să explici că pentru unii, sau pentru unii uneori, ezitarea e OK — dezirabilă chiar (de exemplu, «hackerii de gen»), în timp ce pentru alții, sau uneori pentru alții, rămâne o sursă de conflict sau de mâhnire? Cum să treci peste faptul că cea mai bună modalitate de a afla ce simte cineva despre genul sau sexualitatea proprii — sau despre orice altceva — este aceea de a asculta ce are de spus și de a încerca să te porți cu persoana respectivă în consecință, fără să suprapui realitatea ta peste a ei? ”
Maggie Nelson, Argonauții, a fost publicată către editura Black Button Books, în 2017, traducere de Elena Marcu. Black Button Books este prim editură românească fondată și condusă de femei. Publică cărți despre schimbări climatice, rasă și rasism, homofibie ori violență domestică.

Îți mai recomand de la Black Button Books:

Queer. Istorii Ilustrate de Andreea Chirică și Eugen Rădescu [ link]
Feminist(ă), feminiști de Chimamanda Ngozi Adichie [ link ]
Foame. Memoriile corpului (meu) de Roxane Gay [ link ]
Iar Penguin random House a făcut o listă de titluri LGBTQIA+ care merită citite. [ link ]

Maggie Nelson este o scriitoare americană și profesor de limbă engleză la Universitatea Californiei de Sud.

A primit grantul Guggenheim pentru nonficțiune în 2010, iar pentru volumul Argonauții a primit premiul National Book Critics Circle Award.
A mai publicat The Red Parts: A Memoir (Free Press, 2007), Women, the New York School, and Other True Abstractions (University of Iowa Press, 2007), The Art of Cruelty: A Reckoning (W. W. Norton & Company, 2011)