Pe Mishu Călian cred că îl știu de aproape 10 ani de pe vremea când scena de folk clujeană era activă și diversă.

Ei bine, Mishu vine acum cu primul lui album solo, Noi n-am văzut. Acest nou album a fost ocazia perfectă pentru a sta cu Mishu la o cafea și o discuție în care am trecut în revistă amintiri și planuri de viitor.

Așa că redau mai jos discuția noastră.

Salut, Mishu. Spune-mi cum ai început?

 Am mers într-o vacanță de vară la bunica-mea și era acolo un băiat care știa să cânte la chitară. Mi-a arătat vreo 3 acorduri și de acolo a mers treaba. Am fost la clubul copiilor un an, cu domnul Celan am facut chitara, si, de acolo încolo am fost autodidact. Am învățat și pian, pentru că el, la chestiile de teorie, îmi arăta la pian pentru că acolo este mult mai vizual decât pe chitară.

Noi n-am văzut  este primul album solo. Ai cântat cu Maya, TDA…

Prima trupă pe care am avut-o se numea Dangerous Lovers. Cu ei am făcut un album în 1993. Am înregistrat la Taurus cu Sandy Deac, care acum e cu Speak Floyd și Desperados. Trupa s-a spart, pentru că de acolo știam să cântăm doi oameni.

Apoi am făcut o altă trupă, în trei, care era exclusiv pe computere, foloseam niște programe în DOS. Ea se numea F-AcT. Împreună am făcut vreo 3 albume, aproape 60 de piese. Nu ne știa nimeni, nu era internet, nu era nimic.

După aceea m-a tot bătut la cap un prieten, Florin Toloargă, pe care l-am cunoscut în Autograf(n.m. club de folk, situat pe strada Memorandului, Cluj, închis în 2012) unde puteai să cânți doar tu cu chitara. Apoi am început să mergem împreună la festivaluri de folk. Am fost la Sighișoara, eu am luat locul 2 el locul 3. În anul acela(n.m. 2008) cred că m-am plimbat pe la toate festivalurile din România și am luat Marele Premiu de vreo 3 ori.

Mishu, îmi aduc aminte de perioda de Autograf. La început a fost Autograful cu serile de folk, după care a început Le General și Ceainăria La Port. Cred că erau locurile în care se cânta cel mai mult folk din Cluj.

 Da, așa este. După ce a început Le General cu serile de folk am început TDA(Trupa de Acoperire). M-am întâlnit cu Tudor Bădescu la un chef, în fostul RollandGarros. Tot atunci l-am cunoscut și pe Floruț Zahan. Și am zis hai să facem o trupă. Eram o trupă cu trei chitări acustice la început. Cântam pe trei voci. Apoi a venit Sorin Zamfir cu bongos. Tudor a trecut la bas, eu cu Floruț am rămas chitări și voci, iar mai apoi Sorin a ajuns la tobe. Așa am mers mai departe, până la un moment dat când nu am mai mers împreună. Am rămas eu cu Sorin și au venit cei noi, Andra, Zoli și Alex.

Și Maya?

Maya a început tot în perioada de TDA. Am făcut-o cu Tudor Bădescu și Sorin Zamfir. Chestia era că nimeni nu înțelegea care este diferența dintre Maya și TDA pentru că eram trei oameni care erau în ambele trupe. Cu Maya cântam piesele noastre iar cu TDA cover-uri.

Cu Maya am fost la Battle of the Bands. Ioi, concursul acela era o făcătură, ca multe lucruri din România. Aveai 15 minute să te instalezi pe scenă, să faci soundcheck și să cânți două piese. Când am ajuns noi, trupa, care ulterior a și caștigat, era la probe unde a stat două ore. Faza a fost că am cantat ultimii și lumea era deja obosită și începea să plece. Chiar și cei din juriu începeau să plece. Am început cu Viteza sângelui meu, cu prima parte cântată de mine la chitara și când a intrat toată trupa, unul din juriu care pleca, a venit înapoi și a stat până la final. Am luat premiul Best Progressive Band. Îți dai seama, noi eram folk-rock!!

Dupa aceea Maya s-a spart. Tudor a renunțat la ambele trupe, din motive de sănătate.

Cumva pentru mine Maya era un compromis între ce vroiam să cânt  și ce a ieșit. Și atunci m-am apucat de lucru singur, piesele le aveam. Dar intenția mea nu a fost să scot un album. Am făcut o piesă, apoi încă una și până la urmă erau stau strâns 5, 6. Și atunci mi-am zis, stai că iese de un album. Le-am pus într-o ordine care mi s-a părut mie că ar fi cea mai bună. După aceea a apărut Iris în viața mea și când i-am dat să asculte albumul, mi-a făcut o poveste cu o nebunie de diagrame, androgini, natură, nemurire, iubire.

Apoi vine partea socială a albumului, unde mi-am scuipat tot veninul pe porcii aștia care ne fură de atâta vreme.

Cu TDA aveai libertatea cover-urilor, cu Maya a fost folk-ul, dar albumul acesta se apropie de synth-rock-ul optzecist. Cum ai ajuns aici, la acest sound?

Mie întotdeauna mi-a plăcut muzica electronică. După atâta vreme de cântat cu chitara și voce, văd muzica fără versuri că își are rostul până la o limită. De la un moment dat nu mai poți să transmiți senzațiile pe care vroiai să le transmiți numai prin muzica în sine. Cred foarte tare în muzica care are versuri.

Mi-a zis un prieten, DJ: “Mishu, am ascultat treaba asta și mi se pare așa un fel de folk electronic, cum nu am mai auzit.”

La nemurirea ca hobby, am făcut într-o seară un instrumental. Și mă dădeam pe net, piesa mergea în căști, și mă uitam pe site la IvcelNaiv și dau peste poeziile Am or și Nemurirea ca hobby. Citeam și am văzut că se potrivește cu muzica, dar îmi lipsea finalul. Și m-am uitat la următoarea poezie, care era Amor, am pus un singur cuvânt de legătură și s-a întâmplat piesa. L-am căutat pe IvcelNaiv, i-am scris că aș vrea să folosesc versurile de la poeziile astea două. Și a zis ok. Apoi m-am întâlnit cu Tudor Runcanu să îmi facă vocea pentru piesă, pentru că eu nu prea am voce de recitat.

Am tras cu el, am mixat ce mai era de mixat și apoi mă uit pe Youtube să văd ce ar merge ca video. Și am dat peste Christoph Rehage, un neamț care și-a luat un an sabatic și a făcut 4000 de km pe jos în China. Am dat drumul la video, în același timp cu piesa, și când în piesă spunea de copii, apar copiii în video. Am zis să-i scriu, ce mă costă? L-am găsit pe Twitter, i-am trimis piesa subtitrată și mi-a răspuns imediat că este ok.

La Scrum tot așa am pățit. Am dat peste acest tip, sau tipă din India, i-am scris și a fost de acord. Incredibil cum s-au aliniat toate.

Va urma un CD sau Vinil?

Bineînțeles, dar la noi este foarte complicat cu chestiile astea. Ca să pot să vând cd-uri trebuie să-mi fac rost de timbre ORDA. Care este o procedură foarte interesantă. Trebuie să iei legătura cu cineva care se ocupă cu multiplicarea cd-urilor, să fie afiliat la ORDA, ca mai apoi ei să facă cd-uri în numele tău, plus contractele de cesiune pentru drepturi de autor cu colaboratorii. Vor fi cd-uri, dar durează procedura acesta. Probabil într-o lună vor fi gata.

Coperta de la Album mi-a desenat-o Iris și artwork-ul respectiv l-a făcut Paul Marian Apreotesei.

Planuri de viitor?

În toamnă mă apuc de live-uri. Până acum nu știam ce să fac, cum să fac. Am fost în discuții cu mai mulți instrumentiști. Îmi mai trebuie doi oameni. Nu fi concert, ci un show cu proiecții pentru fiecare piesă.

Mesaj pentru fani?

 În primul rând nu știu dacă am fani. Dar mesajul ar fi: să asculte albumul acesta cu inima deschisă. Să vadă dacă li se potrivește sau nu. Am eu o vorbă când sunt pe scenă: “Și acum toată lumea cântă cu mine, mai ales cine nu știe versurile.”

Pe Mishu Călian îl găsiți aici: site, facebook, youtube și albumul pe toate marile platforme de music streaming.